Nu e acel gen de poveste în care am zărit-o pe stradă și am fost orbit de frumusețea ei. Nu mă înțelegeți greșit, este o femeie extrem de atrăgătoare, dar nu asta m-a cucerit la ea Îmi amintesc și acum cum a început totul, faptul că tot timpul aveam ceva de discutat cu ea și că nu a încercat în niciun moment să poarte o mască. Era altfel, impresiona prin naturalețea ei, prin trăsăturile sale copilărești și zâmbetul pe care-l purta în permanență. O priveam și vedeam în ea o puritate nemaiîntâlnită, dar și o nesiguranță căreia nu-i vedeam rostul. Nu avea nevoie de accesorii extravagante sau haine în tendințe pentru a-mi atrage atenția, deși adoram stilul ei vestimentar. Energia pe care o emana prin fiecare gest și privirea înduioșătoare, mă făceau efectiv să mă pierd, să nu mai fiu eu, atârnam de un fir de ață și nu mai vedeam pe nimeni în jur, parcă timpul s-a oprit în loc și am rămas doar noi doi. Nu conta că stăteam în casă sau cutreieram orașul, îmi plăcea să o descopăr, să o ascult vorbind, mă surprindea imaginația ei aparte și răspunsurile din ce în ce mai neașteptate. Of, cât putea fi de curioasă! Mă întreba o mulțime de lucruri despre trecut, despre fostele iubiri și nu a fost deloc surprinsă când i-am zis că doar o singură persoană a auzit de la mine cuvântul te iubesc, chiar și așa în circumstanțe nu prea plăcute. Uneori aveam impresia că mă citea ca pe o carte deschisă, deși știam că sunt un om foarte complicat. Își dorea să îmi cunoască visele, dorințele, să-mi exploreze rănile trecutului și să-mi pătrundă în cel mai adânc colț al sufletului. Era atât de diferită, nu exista comparație între ea și restul femeilor! Îi spuneam de mii de ori cât este de frumoasă, ea era de altă părere. Se întrista deseori, dar pe mine asta mă fermeca din ce în ce mai mult. Tristețea care i se citea pe chip, fiind o persoană extrem de sufletista, o făcea să pară specială, misterioasă, iar eu o priveam cu o mândrie indescifrabilă pentru că era a mea. Părea un copil abandonat în brațele mele, căutând afecțiune…acele momente, când mi se arăta că o ființă vulnerabilă ce era, mă făceau să mă simt în al9-lea cer.
Ok.. cred că am să-mi termin întreg pachetul de țigări tot vorbind despre ea, până la urmă sunt două vicii, se îmbină perfect! Știi, fiecare femeie va fi într-o zi excepția unui bărbat! Ei bine, ea cu siguranță este excepția mea… acea femeie la care efectiv mă atrage totul și care mă face să fiu mândru că este a mea! Exact! “Ea” despre care am vorbit mai sus la trecut, încă este ființa care mă iubește enorm și lângă care mi-aș dori să mă trezesc în fiecare dimineață! Lângă ea pot fi eu însumi, pot trăi la intensitate maximă subiectul unui roman de dragoste, în care se includ scenele de amor, fără pic de cenzură. Trăiesc pentru a o face fericită, iubesc să o văd zâmbind și ador faptul că sunt primul căruia i s-a dăruit cu totul, trup și suflet fără resentimente sau regrete.
Și am să închei cu un sincer te iubesc, pe care știu că nu îl aude atât de des,pe cât și-ar dori ea!
Blanche V. 