Funny story? 

  

Având starea aceea de dezamăgire combinată cu un strop de “aș face orice să îl aduc înapoi”, mă urc in mașină și gonesc ca nebuna pe străzi, sperând să nu ma aleg cu o amenda, căutând răspunsuri. Si ce să vezi? Exact cum mă așteptam, pe o strada lăturalnică, care îmi trezea ceva amintiri, zăresc o mașină parcată perfect… de strâmba! Hmm, se pare că dânsul și-a cam pierdut abilitățile de șofer, sau…

Mă dau jos din mașină, încercând să par cat se poate de calmă și ma îndrept spre mașina lui cu un feeling ca nu imi va placea ceea ce voi vedea. Nici nu apuc să ajung in dreptul mașinii, ca iese o domnișorică brunetă, pe jumătate dezbracată si cu un machiaj întins, de parcă s-a trezit după o beție crunta privindu-mă speriată..
Bineînțeles că mintea îmi era plină de scenarii care mai de care mai sadice, dar m-am abținut să nu-i dau macar o palma, saraca părea destul de bătuta de soartă cu fățuca aia de ușuratică..
Intr-un final îl zăresc si pe el, care a fost prea laș să iasă din mașină, avand un zambet care clar cerea cel putin o palma.. Of, cat imi doream să îi dau cap in cap pe amandoi, dar sunt o finuța, cum obișnuia el sa imi spuna.
Neinvitata, indraznesc si eu sa intru înăuntru, doar nu o să stau în ploaie ca fraiera si încerc să port o conversatie absolut stânjenitoare. “Morticia” se uita pierdută, saraca, avea impresia ca e cu doua stafii in masina, iar idiotul se bâlbâia de parcă uitase limba română. 
Eu eram atat de nervoasa încât ma gândeam doar cum îi voi călca pe amandoi cu trenul, norocul lor că sunt o finuță!
Dupa cateva minute, puștoaica rupe tăcerea, rugandu-l sa o duca acasa. “Ce să zic, avem figuri pe jos nu ne mai place..” 
Nesimțirea se pare ca atinge cote maxime la unele persoane, pe ea chiar nu o deranja situatia, făcându-ma sa realizez ca știa de existenta mea, fără ca macar să-i pese, tipic!
Si acela era momentul in care trebuia sa imi fac ieșirea, i-am dat o palma idiotului, si am fugit plangand spre mașină. Eram mult prea rănita să ma amuz de cearta lor penibila din fața mea, în care el tipă in gura mea cat de mult mă iubeste.. Patetic!!
Măcar am fost si eu o dată puternica! Cel putin până am ajuns acasă.. Si atunci am început cu un plans haotic, rugandu-mă să nu mai trăiesc așa ceva vreodata..
Advertisements

Realitate!

Cred ca fiecare dintre noi a iubit candva o persoana nepotrivita,o persoana care nu ne oferea nimic in schimb, doar indiferenta si promisiuni desarte, o persoana care gasea in noi un simplu refugiu fata de probleme. 

Esti la o varsta prea frageda pentru a gandi ca o femeie si e normal sa accepti orice compromis pentru a tine persoana iubita langa tine. Dar cat mai rezisti sa-i accepti lipsa de respect si sa traiesti cu iluzia ca intr-un final va realiza ce simte pentru tine?
Cu trecerea anilor, incepi sa intelegi mai bine barbatii, iti dai seama cand e sincer, cand iti arunca doar un sir de vorbe goale si mai ales cand trebuie sa inchei relatia cu el. Daca pana acum nu a făcut nimic pentru tine, nu o va face niciodata! 
Sunt sigura ca odata cu  trecerea timpului vei ajunge sa intelegi aceste lucruri. Oare chiar merita sa-ti lasi anii tineretii sa treaca pe langa tine pentru o persoana care te considera doar o iesire din monotonie? 
Stiu ca e prea devreme pentru tine sa intelegi aceste lucruri si sunt convinsa ca nu vei incheia aceasta idilă, insa intr-o zi imi vei da dreptate!
Te inteleg mai bine decat iti poti imagina, m-am iluzionat un timp indelungat, ca mai apoi sa realizez ca nu am insemnat aproape nimic. 
Nu e usor deloc sa te afli intr-o astfel de situatie! Fiecare dintre noi ne dorim sa fim totul pentru barbatul iubit, dar daca ar fi totul numai lapte si miere, unde ar mai fi lectiile de viata!?
Ai sa realizezi ca nu meriti jumatati de masura, sunt sigura de asta! Poate chiar mai repede decat am reusit eu.
Te vei  trezi intr-o dimineata si îți vei da seama ca viata nu sta pe loc, iar tu astepti in nestire dupa iluzii..
Nu merita sa lupti, adevarul e ca nici nu ai cu cine! Meriti totul! Lasa jumatatile de masura pentru cele ce traiesc zeci de ani in minciuna lor si nu au curajul sa plece! 

  

 

Crăciun fericit …

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/f23/66921725/files/2014/12/img_04221.png

M-am trezit în dimineața de Crăciun învaluită de o singurătate fără margini și cu gandul la tine, bineînțeles! Parcă îmi este dor de vremurile în care pentru mine totul era o joacă, care avea să se sfârșească de pe o zi pe alta.. Ce naivă sunt! Aș vorbi la trecut, dar sunt ferm convinsă că după ce se va încheia toată agitația aceasta cu sărbătorile și am sa te văd din nou voi uita cu desăvârșire că azi m-am hotărât sa pun capăt idilei noastre..Voi continua să clădesc iluzii si speranțe într-o poveste care nu poate avea un final fericit. Dar eu continui să visez, deși o parte din mine e conștientă că dragostea asta este cel mai nociv viciu de care am dat până în momentul de fața..
Știi? Azi am înțeles un lucru, noi doi iubim separat, dragostea mea nu se îmbină cu a ta. Tu percepi iubirea ca pe ceva firesc, în timp ce pentru mine, dragostea este un sentiment mult prea măreț pentru a putea fi explicat prin cuvinte..
Am obosit să iubesc pentru amândoi, să aștept un telefon care deseori întârzie să apară, să nu fii niciodată lângă mine când îmi doresc..
Știu că sunt cea mai mare idioată ca zic asta și știam de la început in ce m-am băgat, dar efectiv m-am îmbolnăvit de tine si de iluziile deșarte pe care mi le oferi. Nu credeam ca va imi va fi chiar atat de greu, credeam ca voi fi fericită, însă mă înec într-o singurătate apăsătoare, îmi gasesc liniștea fumând și așteptând după un miracol, care m-am obișnuit deja să nu apară.
Mă întreb oare voi fi și eu fericită vreodată!? Și bineînțeles că inima a învins din nou rațiunea, iar fericirea mea e el..
M-am obișnuit cu această stare, acceptându-mi soarta si cel mai probabil voi continua sa mă mint ca timpul le va vindeca pe toate…

Non, je ne regrette rien

9aed473e8530b0528645dbce19b1742f

Mă durea atingerea ta, te-am dorit din tot sufletul meu, știind că este cea mai mare greșeală.. Conștiința îmi repeta la nesfârșit, să mă opresc, să fug cât de repede și să nu mai dau ochii cu tine vreodată, însă dorința a fost mai puternică, cu mult mai puternică! Îmi amintesc cum coapsele mele au cunoscut atingerea ta suavă și cum  mă durea fiecare sărutare pentru că știam că este o greșeală. 

O Eva mai modernă, cum îmi place mie să spun, iar tu ai fost fructul meu interzis! Diferența e că eu mi-aș asuma acest risc la nesfârșit…

Ce seară! Mă uit pe geam și nu îmi vine să cred cât de fericită și liniștită mă simt, având în vedere circumstanțele. Stăteam și îl priveam, fără să-mi vină să cred, că pentru câteva ore a fost doar al meu,niciun impediment nu conta în acel moment și ne priveam în ochi dorindu-ne să nu mai existe vreodată o distanță căt de mică între noi. Cred că îl voi ține minte toată viața, la fel cum voi ține minte avea seara și faptul că adevărata pasiune ține doar un moment, tot ce e mai bun din sentimentul de iubire nu trebuie să dureze mai mult de o clipă.

Nu am îndrăznit să te întreb de ce eu! Și nici nu vreau să încep să am regrete, nu sunt genul acesta de femeie!
Am să incerc să te uit, promit! Însă, cel mai probabil mă voi trezi din nou pierdută în brațele tale..

Dragi priviri și zâmbete pătimașe …

Say you love me to my face
I need it more than your embrace
Just say you want me, that’s all it takes
Want to feel burning flames when you say my name
Want to feel passion flow into my bones
Like blood through my veins
Cause I don’t wanna fall in love
If you don’t wanna try,
But all that I’ve been thinking of
Is maybe that you might..

Cred că fiecare femeie a iubit, măcar o dată în viață un bărbat care a făcut-o să uite de tot ceea ce o înconjoară!

Acel bărbat care efectiv îți taie respirația atunci când este prin preajma ta, din vina căruia roșești la fiecare frază rostită, care te face să te porți ca un copil prostuț.Da, exact! El cu care comunici prin priviri, pentru care începi să te emoționezi și să îți pierzi cuvintele care păreau foarte precise când nu era prin preajmă. E imposibil să nu te întrebi cum s-a ajuns aici. Cum poți trece de la femeia încrezătoare în proprile forțe și capabilă să-și țină sentimentele în frâu, la o adolescentă care  parcă  s-a îndrăgostit pntru prima dată?

 Începi să dai vina pe diverse banalități, pe faptul că este el prea intimidant, că știe cum să se poarte cu o femeie, poate cei din jur sunt de vină… Și uite așa ajungi să te enervezi singură pe un subiect la care nu vei găsi curând o rezolvare.

Știu, e imposibil să înțelegi cum cineva îți poate da lumea peste cap cu o singură privire, cum pare să urmeze o întreagă poveste din acea privire, din acele zâmbete pline de subînțeles și de la toate cuvintele care încă nu au fost spuse. Uite așa ajungem în stadiul ignorării. Încerci să nu bagi în seamă dorințele pătimase  pe care trupul și sufletul ți le întipăresc în minte. Degeaba! Nu este nimic mai puternic decât sentimentul pentru o persoană care încă reprezintă un mister pentru tine, căruia ai vrea să-i cunoști trecutul, să faci parte din prezentul lui și să-i fii viitorul.

 Într-adevăr, nu este nimic mai greu decât începutul. Un amalgam de întrebări retorice îți inundă mintea.. Oare chiar există acele priviri și zâmbete, sau sunt doar în subconștientul tău? Dacă și iar dacă! Începutul e totul, darling! E hotărârea ta dacă dorești să fii totul în viața cuiva, sau dorești să renunți. Vrei să fii personajul principal sau o dublură fără valore?

De aici începe totul, însă modul în care femeile acționează diferă, de la caz la caz. Unele nu se pot obișnui cu ideea de a fi închise în mintea unei singure persoane și caută alte priviri, iar altele iubesc cu înflăcărare și refuză să renunțe.

 Pe cele din urmă le va aștepta un drum anevoios..Nu există dragoste fără un strop de dor, iar când alegi să stagnezi, să te mulțumești cu priviri frumoase și să lași timpul să decidă în locul tău, dorul îți va fi umbră la fiecare pas! 

Îl vei căuta cu privirea de fiecare dată când nu va fi prin preajmă, îl vei simți lângă tine când vei închide pleoapele și vei spera zadarnic să-l găsești acolo dimineața.
Știi că ți-a furat inima când începi să-i simți lipsa, când îți vine să strigi în fața tuturor ceea ce simți…
Ți-ai dori ca și el să simtă asta, ți-ai dori să strige și el la rândul lui tot ce simte pentru tine, însă tot ceea ce primești sunt priviri și zâmbete, nimic concret!

Iubești


537047_255037254628731_481320741_n

Iubești cu adevărat, atunci când te simți întreg!

În momentul în care trecutul nu mai înseamnă nimic pentru tine, poți spune că iubești! Prezentul îți este mai mult decât suficient pentru a radia de fericire și nu-ți poți imagina un viitor în care el lipsește. Iubești atunci când nu mai regreți nimic din fostele relații, pentru că eșecurile trecutului te-au ajutat să găsești fericirea.


Iubești atunci când nu percepi cum ar fi să-l trădezi, când încrederea atinge cote maxime.Iubești atunci când dăruiești totul din inimă, fără a aștepta ceva în schimb, când nu contează cine a greșit mai mult sau cine iubește mai mult. Nu e nicio competiție în iubire, e vorba despre a deveni din două suflete un întreg, atunci o poți numi iubire.

Iubești atunci când fericirea lui este și fericirea ta și îți dorești să nu-i apună zâmbetul niciodată. Pentru că apogeul fericirii tale este sclipirea ochilor lui când realizezi ceea ce simte pentru tine.
Iubești atunci când nu poți sta supărată pe el. Pentru că te copleșește de îmbrățișări, saruturi și te face să zâmbești din toata inima. Bineînțeles, și tu ai gafele tale, care îl supără unoeri, dar ai face orice să-l împaci, să fie din nou al tău.

 Iubești atunci când ți-ai dori să-i iei orice durere cu mâna, să-i ștergi rănile trecutului și să-l protejezi de orice neplăcere. Iubești când nu suporti să-l vezi la pământ și i-ai da  toată ființa ta doar pentru a-l vedea din nou întreg, când i te dai pe tine este iubire.

  Iubești atunci când știi când vibrează fiecare colțisor al pielii lui. Iubești atunci când e ultimul tău gând când închizi ochii și prima persoană căreia îți dorești să-i spui “Bună dimineața”. Iubești când te simți cea mai norocoasă femeie din univers pentru sentimentele ce ți le poartă, când îi simți bătăile inimii din ce în ce mai alerte când stai la pieptul său, când îi simți bărba aspră pe obrazul tău rece și te simți împlinită, pentru că el este acolo, este doar al tău. 

 Iubești atunci când observi schimbarea în viața ta, ești mai fericit, mai altruist, mai temperat, când știi că intodeauna este loc de mai bine, atâta timp cât el te ține de mână. Iubești atunci când nu ți-ai dori să schimbi nimic la el, când îi accepți defectele și îi apreciezi calitățile. 

Îl iubești atunci când îți face sufletul să înflorească neîncetat, indiferent de vremea de afară. Iubești dacă orice zi proastă o privești ca pe un pretext pentru a te ascunde în brațele lui protectoare și nu ai nevoie să vezi pe cer cum straluesc razele soarelui, le ai în suflet, le găsești în privirea lui gingașă!

Sufletul frumos, zâmbește! Iubești și ești iubită. 

Despre curajul de a ști cine ești…

1df99f2253f09f30647a2f659a6daffb

Sunt zile în care mă simt la marginea prăpastiei, zile în care simt că m-am îndepărtat de întreaga mea ființă, în care nu mai simt că sunt eu. Clepsidra se scurge cu o viteză insapaimantatoare, iar eu nu îndrăznesc să mă fac remarcată. Sunt doar o fabrică pustie plină de gânduri și amintiri care ar merita să fie arătate.Dar mă aflu într-un moment în care, sunt prea secătuită pentru a le mai da un rost.
Sunt conștientă de fericirea ce se asunde în sufletul meu, dar mi-e imposibil să o găsesc.Interiorul îmi este precum o gaură neagră…Absurdă comparație! Însă adevărul este că m-am pierdut, nu sunt nicăieri. Dacă m-ai vedea pe stradă, iar mai apoi ai citi aceste gânduri,vei crede că sunt două persoane total diferite.Dar știi?Doare să fiu eu însămi într-o lume în care ești catalogat a fi slab, dacă-ți arăți defectele, într-o lume în care cel mai bun remediu de supraviețuire e purtarea permanentă a unei măști.Tot trecutul meu se învârte într-o agonie sfâșietoare, o mulțime de povești patetice în care am oferit totul cui nu avea nevoie până ce nu a mai rămas nimic, am încercat să folosesc până și arma nepăsării și a durut când am realizat într-un final că nu e pentru mine.Uite așa am rămas rătăcită într-o ceată pustie întrebându-mă “Cine să fiu, pentru a fi îndeajuns?” “Voi fi vreodată îndeajuns?” Norocul meu, am primit răspuns la toate aceste întrebări când mă așteptam mai puțin, am întâlnit fericirea, în toată splendoarea ei! Care a ales, de bunăvoie să se muleze după bătaia inimii mele, care mă ajută pas cu pas să fiu eu! Care mă iubește, mă vrea în fiecare moment al zilei, lasă la o parte orgoliul și egoismul, mă îndeamnă să mă înalt spre cele mai înalte cumi, așteptându-mă și bucurându-se că am reușit imposibilul, să fiu “eu”!