Fericire?

răsfoiesc pagini din trecut
privind vag milioane de scrieri despre dor,tristețe și dezamăgire,
iar acum am întâlnit fericirea,
dar sunt atât de pierdută încât mi-e imposibil să scriu despre ea!
defapt ce ar trebui să scrie un om fericit?
sau mai bine zis ce înseamnă fericirea?
și cum de m-am lovit chiar eu de ea?
nu am nevoie de fericire pentru a zâmbi,
eu nu sunt ca ei,
nu sunt dependentă de fericire!
aș vrea să o împart celor ce nu-și imaginează viața fără ea,
eu m-am obișnuit să nu o simt aproape.
fiecare om are dependențele lui …
eu sunt dependentă de iubire,
sunt dependentă de el
și de ceea ce mă face să simt!
dar dacă fericirea vine cu el la pachet,
atunci sunt nevoită să o accept pe toată,
să fiu o egoistă incurabilă..
anyway,
am încercat chiar și așa în fericirea asta imensă,
care nu mă caracterizează deloc
să îmi pun sufletul pe foaie …

rezultatul? plauzibil: Aș vrea să găsesc curajul necesar pentru a-ți spune că te iubesc, să trec peste dezamăgirile trecutului și să am încredere în tine Să am încredere că îmi dedici tot timpul pe care îl ai cu un motiv,nu? Simt că și tu mă iubești, chiar dacă știu că nu te voi auzi zicând asta prea curând.. Atunci eu de ce să o spun? Pentru că meriți! Pentru că ești cea mai bună persoană pe care am cunoscut-o vreodată. Pentru că orgoliul nu-ți depășește sentimentele, cum se întâmplă în cazul meu! Dar în fond și la urma urmei am tot dreptul să procedez așa, numai eu știu câte am îndurat în trecut lăsându-mi sentimentele să plutească în derivă, deasupra unui râu infinit.. pentru a putea fi observate de fiecare trecător în parte! Și încă odată felicitări mie pentru egoismul de care dau dovadă… Nu știu mai nimic despre trecutul tău, poate și tu ai avea toate motivele să-ți ascunzi sentimentele și totuși nu o faci! Uite așa ajung să mă întreb din nou: “De ce te iubesc?” Pentru că nu adormi niciodată fără să îmi scrii ce mult însemn pentru tine, în timp ce eu adorm aproape intodeauna fără să îți spun măcar noapte bună… Însă vreau să știi că nimic nu mă face mai fericită, decât să știu că sunt ultimul tău gând înainte să închizi ochii! Te iubesc pentru că nimeni nu m-a privit niciodată în felul în care o faci tu, nimeni nu mi-a purtat de grijă mai mult decât lui însăși și nimeni nu mi-a mai înșirat în fiecare zi toate calitățile pe care le observă la mine, cum o faci tu, iubitule! Alături de tine innot într-o mare de optimism, bucurându-mă de toate plăcerile vieții. Sunt conștientă că realismul din mine nu îmi dă voie să gust fericirea așa cum mi-aș dori, dar măcar ai reușit să mă salvezi din pesimismul în care m-am afundat ani la rând și mi-ai oferit căldura și dragostea ta inimaginabilă Te iubesc pentru calmitatea de care dai dovadă în momentele tensionate, pentru că scoți la suprafață tot ce e mai bun din mine și mă încurajezi să aspir spre țeluri tot mai înalte!